04
Dec

Saptamana de student


…adica de cacat…si e de-abia marti…depresie ieri depresie azi…vin ieri, bere azi…o saptamana in care mancarea mea o mananca soferul de maxi taxi [care striga, e drept, “a uitat cineva o plasa?” dar cine sa-l auda?…] si in care am ramas singura din grupa care inca nu are bursa pusa pe card [iban-urile curului]…

poate saptamana viitoare o sa fie roz: adica cu mancare, cu bursa si cu voie buna…

promit sa mai scriu din cand in cand si pe blog cate ceva, e un obicei la care cu sau fara motiv am renuntat in timp…



07
Oct

Camin 2


La o saptamana dupa postul furios despre camine ma pot declara multumita de situatia de acum. Si anume am primit un loc intr-o camera de 5, care arata execrabil dar care dupa 4 zile de munca asidua arata mai mult decat locuibila, chiar calda. E aproape de miezul regiei, de carfur, pirahna etc., dar la juma de ora de facultate [ce va spune asta? :P]

Saptamana asta prea multi oameni noi, prea putina apa si mancare, prea multa munca si mers pe jos. Cel mai frumos a acasa unde nu e praf, nu-s atatea masini, nu e atat de mult de mers si in care fiordul si prietenii imi mangaie toate durerile. Si-apoi de la capat; ce repede se face luni…



26
Sep

Camin


Din miezul haosului, al visarii continue si al somnului prelungit de zilele trecute am fost adusa in mod brutal cu picioarele pe pamant ieri de blestemata facultate la care cu mandrie m-am inmatriculat. Si nu pe un pamant omenesc, nu nu…m-au adus cu picioarele pe un pamant care pute a cacat, a euro si a  coruptie.

Imagineaza-ti cum se simte un proaspat absolvent de liceu, nu fara capacitati intelectuale, care invatand tot anul ca sa intre la o facultate pe care si-a dorit-o, care a luat 9.77 la cacatul ala de bac fara nici o pila [sau meditatii and shit..], care s-a ales cu 9.47 medie de admitere dupa 2 examene date la peste 40 de grade celsius, cand afla cu 5 zile inainte de inceperea cursurilor ca “ultima medie sigura care prinde camin e 9.50″ sau ca si daca o sa prind printr-o minune camin “oricum nu o sa fie gata prea curand” . MURITI IN CHINURI!!! TOTI!!!!
Si daca nu or sa vrea sa-mi dea ma duc peste ei. Io o sa fiu acolo la repartizare si o sa dau cu pumnul in orice masa, secretara sau decan pana o sa-mi castig ce e al meu si ceea ce mi se fura cu 400-500 de euro de catre aseistii intrati la cu taxa, de toti idiotii si retardatii mintal care intra cu medii de 6.50 la facultati anonime sau de cei intrati cu atestatul in informatica la [celebra deja] romano-americana plus ceilalti de genul asta…”Fuck you, i won’t do what you tell me!”

Si asta nu e tot. O colega intrata pe locul 22 la farmacie cu 96 pct nu are un loc printre cele 37 de locuri disponibile. Sau colegi de la automatica cu 9.35 nu au primit iar altii cu 9 fix sau chiar sub 9 au primit.

E foarte frumos mascata toata treaba; pe liste pe net te cauti cu cnp-u si iti spune ce e cu tine. Deci nu poti sa vezi listele toate cu toata lumea, nu, te pun sa ii crezi pe cuvant ca repartizarile sunt facute ca la carte. Misto gandita treaba, nu? De-aia plecam noi din tara! De scarba! De care io sunt deja plina si nici macar nu am 20 de ani impliniti. Pana la 25 mi se umple paharul si apoi fugim unde vedem cu ochii…
Rage against the machine day today…Tocmai mi s-a urat oficial bun venit in viata reala…



21
Sep

Lipsa de sezon


Nu am mai scris pe blog de aproxomativ 153 de ani si nu fara motiv. Lately, monotonia din vacanta mea a ajuns la cote alarmante si nu din lipsa lucrurilor interesante [inca destule] ci din cauza unei stari idioate de genul asteniei de primavara. Si nu, nu e toamna vinovata de asta; ba chiar am asteptat cu imens entuziasm venirea frigului si a ploii. E vorba de o senzatie ciudata ca tot ce se intampla in jurul tau se amesteca si se intampla total neconditionat de prezenta ta acolo. O senzatie de inutilitate si mai ales de o ameteala in gandire. Un haos in mintea mea dar de care sunt constienta. Imi dau seama ca trec de la o idee la alta mai rapid decat ar fi cazul dar nu pot opri asta. Nu imi pot obliga mintea sa stea locului [asa cum lejer faceam altadata] e ca si cum altcineva imi controleaza intr-un mod absolut nebunesc gandurile. Ideile parca ar fi niste masinute din alea care se ciocnesc unele de altele si de peretii mintii. Si e ce mai grav e ca haosul asta tinde sa se extinda si in exterior. Am observat ca in mijlocul unei discutii raman brusc fara argumente sau ca nu mai pot efectiv sa mentin contactul vizual cu cel cu care vorbesc [desi in mod normal urasc asta; mereu ma uit in ochii celui cu care stau de vorba indiferent de situatie] Se intampla sa uit ce vream sa spun si mai aiurea sa uit chiar despre ce era vorba. Schimb subiectul discutiei fara ca interlocutorul sa isi dea seama ca am inceput sa vorbesc de altceva. Si nu e doar atat. Intr-o zi m-am trezit punand telecomanda in frigider intr-un gest involuntar de care mi-am dat seama abia cand am inchis usa de la frigider. Am o gramada de lacune in rationamente si nu stiu de ce. Se poate din cauza ca dorm prea mult. Sau ca lenevesc prea mult. Sau ca am citit Kafka in ultima saptamana.

In orice caz cred ca stiu ce imi lipseste toamna asta: coerenta. In orice fac, gandesc, spun sau arat si in cel mai involuntar mod posibil.



26
Aug

Status #2


“cea mai proasta zii de duminica”

Parc-ai fi frate cu nudaunume

Analfabetilor! Sa va fie rusine! Aveti atestate de limbi straine dar habar n-aveti sa legati doua vorbe in limba voastra! Sunt curioasa daca ar exista un test gen Cambridge pentru limba romana cati dintre voi ar reusi sa-l promoveze…



25
Aug

Recordul cui?


Niste sibieni au incercat sa bata recordul mondial pentru cel mai lung meci de baschet [72 ore]

Toate bune si frumoase. Au jucat 80, sa fie. S-au filmat si s-au trimis la Guinnes. Doar ca aia nu au acceptat cererea romanilor fiindca..pampampamapaaam… nu exista in dosar declaratia unui martor. Desi pe filmare apar o gramada de “martori” care ovationeaza si tot felul de fani cu pancarde [tribunele erau aproape pline] ei vroiau ca cineva sa dea cu subsemnatul. Asta e. E recordul lor, dar daca nu te stie o lume intreaga…te cam intristezi…

Pe de alta parte, ca sa fiu si un pic rautacioasa, banuiesc ca exista niste acte doveditoare standard pe care comisia Guinnes le cere in mod necesar [ca actele necesare pentru pasaport de exemplu] Si un record mondial nu e totusi un pasaport. Cineva trebuia sa se asigure ca toate hartoagele sunt in regula. Toata lumea se loveste la un moment dat de birocratie si dosarul ala trebuia verificat de o suta de ori, mai ales fiind ceva planificat de atata timp si de o importanta destul de mare.



24
Aug

Tu cat valorezi?


Io valorez 1 943 490  $ aici :))

[da, femeile valoreaza mai putin decat barbatii]
Si btw, sunt mai desteapta decat 68% din restul lumii :))



18
Aug

Cafe Concert


Incep postul asta cu o urma de regret ca Fiordul pierde teren in fata altor localuri in ceea ce priveste micile concerte [unplugged]. Mi-ar fi placut sa vad acest cafe concert acolo. Dar asta este alta problema. A fost foarte fain; cei 3 baieti : Razvan, Andrei si Banderas au reusit sa creeze o atmosfera foarte calda printre prietenii pentru care au cantat, desi sala nu-i avantaja deloc [in unele locuri se auzea doar chitara]

Anyway, foarte nice. Mai vreau seri din astea.



17
Aug

Sfanta MEDIAcritate


Ce se mai aude la televizor : a aparut o noua fundatie [sau ceva de genul] care aduce in prim plan problema copiilor ai caror parinti au plecat in strainatate. Si ce nume grozav si-au gasit : “Copii orfani cu parinti”.

In primul rand orice om care a facut 8 clase isi da seama cat de idiot e ales numele asta, un nume care nu poate demonstra decat gradul redus de materie cenusie al celor care l-au ales. In plus, tot din numele campaniei reiese si scopul suprem al ei, si anume sensibilizarea opiniei publice, adica a femeilor sensibile care plang la telenovele si care au grija de cainii de la bloc, nicidecum ajutarea unor astfel de copii, al caror destin este intr-adevar trist.

Si ce imagini aratau ei la televizor [tot pentru a sensibiliza mamele cu sufletul mare] : doi copii [frati] care de-abia stiau sa vorbeasca pe care ii intrabau : “ti-e dor de mami si de tati?” “mi-e dor dar nu vreau sa se intoarca acasa ca sa avem si noi ce manca” ; cel mic raspunde si el “mi-e dor rau de ei” si incepe sa planga.. Moment in care reporterul ce se gandeste: “nu vrei sa vorbesti cu mami si cu tati?” si ia telefonul lui si suna in Italia si iar plang copiii si plang si oamenii la televizor si toate bune si frumoase.

Putea din banii cheltuiti pe telefonul in Italia sa le cumpere copiilor niste dulciuri sau fructe sau jucarii [pe care oricum nu si le vor cumpara singuri niciodata] In cazurile astea oricum in fata unei papusi sau a unei acadele se prefera un Kg de cartofi sau paine. Asa ca de ce nu incerci sa faci bucurie unor copii nevinovati care nu au vazut in viata lor o pizza? I-ai facut sa planga in fata unei tari intregi ca sa castigi niste telespectatori in plus. Totul se reduce la cifrele de afaceri, la rating and shit…

Si pana la urma ce ai rezolvat ca ai aratat tarii un caz din gramada de cazuri de genul? Oricum fiecare roman are in familie niste rude plecate din tara si niste verisori ramasi cu bunica, nu trebuie sa mai vada si la TV ca sa stie despre ce e vorba.

Pe de cealalta parte, de ce nu am vazut la televizor sau prin fundatii campanii la fel de mari pentru folosirea de anticonceptionale? Adica daca parintii unor copii de 3 ani nu au bani sa isi creasca copiii acum in mod evident nu aveau nici cand i-au facut. Poate ar trebui informati tinerii despre costurile cresterii unui copil inainte sa il faca si sa plece in lumea mare. Tinerii ar trebui sa stie ca o punga cu 74 de pampers costa peste 500 de mii, la fel si despre lapte praf, haine si tot ce trebuie. Asta ar trebui sa stie toti tinerii inainte sa faca un copil. Asta ar trebui mediatizat, nu cazuri in care oricum nu ai cum sa repari greseala sau sa inveselesti un copil ramas al nimanui.



06
Aug

Ca bine zice


“Cred ca oricine e serios implicat intr-o relatie cu biserica va recunoaste ca a merge regulat la slujbele religioase nu presupune nicidecum o traire spirituala. Sunt destui cei atat de intens preocupati de frecventarea serviciilor divine si de activitatile colaterale in cadrul bisericii incat devin nepasatori la nevoile oamenilor din jur, traind in directa contradictie cu preceptele pe care le profeseaza. Altii, care nu asista regulat sau chiar deloc la liturghii, gandesc si se poarta intr-un mod mult mai apropiat de principiile eticii iudeo-crestine.

Intr-o viata al carui centru este biserica, imaginea sociala, “fatada” poate deveni preocuparea dominanta a unei persoane, intretinandu-i o atitudine ipocrita care-i submineaza siguranta de sine si valoarea intrinseca. Orientarea ei interioara deriva din constiinta sociala, si tinde sa eticheteze pe ceilalti intr-un mod cu totul artificial, calificandu-i drept activi, inactivi, liberali, dreptcredinciosi sau conservatori.

Biserica fiind o organizatie institutionala, operand cu tactici si strategii, programe, practici si personal, nu poate acorda nimanui, prin ea insasi, o siguranta profunda, durabila, nici simtul valorii intime. Acestea deriva numai dintr-o existenta traita in conformitate cu principiile predicate in biserica. Insa organizatia, ca atare, nu le poate asigura.

Nici sentimentul unei indrumari permanente nu poate izvori dinauntrul bisericii. Oamenii centrati pe biserica traiesc o viata compartimentata, gandind, simtind si actionand intr-un anumit fel duminica si in cu totul alt fel in celelalte zile ale saptamanii. O asemenea lipsa de unitate reprezinta o amenintare suplimentara pentru siguranta de sine, marind nevoia de autojustificare si de clasificare a semenilor.” Stephen R. Covey

Cam asta vream si eu sa zic, evident intr-un stil mult mai putin elaborat..




 

Cautare