Lipsa de sezon

Scris de: Daria | In: Aiurea

Nu am mai scris pe blog de aproxomativ 153 de ani si nu fara motiv. Lately, monotonia din vacanta mea a ajuns la cote alarmante si nu din lipsa lucrurilor interesante [inca destule] ci din cauza unei stari idioate de genul asteniei de primavara. Si nu, nu e toamna vinovata de asta; ba chiar am asteptat cu imens entuziasm venirea frigului si a ploii. E vorba de o senzatie ciudata ca tot ce se intampla in jurul tau se amesteca si se intampla total neconditionat de prezenta ta acolo. O senzatie de inutilitate si mai ales de o ameteala in gandire. Un haos in mintea mea dar de care sunt constienta. Imi dau seama ca trec de la o idee la alta mai rapid decat ar fi cazul dar nu pot opri asta. Nu imi pot obliga mintea sa stea locului [asa cum lejer faceam altadata] e ca si cum altcineva imi controleaza intr-un mod absolut nebunesc gandurile. Ideile parca ar fi niste masinute din alea care se ciocnesc unele de altele si de peretii mintii. Si e ce mai grav e ca haosul asta tinde sa se extinda si in exterior. Am observat ca in mijlocul unei discutii raman brusc fara argumente sau ca nu mai pot efectiv sa mentin contactul vizual cu cel cu care vorbesc [desi in mod normal urasc asta; mereu ma uit in ochii celui cu care stau de vorba indiferent de situatie] Se intampla sa uit ce vream sa spun si mai aiurea sa uit chiar despre ce era vorba. Schimb subiectul discutiei fara ca interlocutorul sa isi dea seama ca am inceput sa vorbesc de altceva. Si nu e doar atat. Intr-o zi m-am trezit punand telecomanda in frigider intr-un gest involuntar de care mi-am dat seama abia cand am inchis usa de la frigider. Am o gramada de lacune in rationamente si nu stiu de ce. Se poate din cauza ca dorm prea mult. Sau ca lenevesc prea mult. Sau ca am citit Kafka in ultima saptamana.

In orice caz cred ca stiu ce imi lipseste toamna asta: coerenta. In orice fac, gandesc, spun sau arat si in cel mai involuntar mod posibil.